| Pe înțelesul tuturor

26 August 2012

Spaţiul, penultima frontieră

Secţiunea Black View din XtremPC, numărul 30.

Pentru cei ce nu cunosc secţiunea respectivă, aş vrea să spun că toate faptele sunt fictive şi toate asemănările cu realitatea sunt pur întâmplătoare.


– episodul copilot –

John Wurlitzer, personal log: Stardate 2001.06.30 “Am fost trimis de administraţia Flotei Stelare să investighez o serie de morţi ciudate care au avut loc la bordul navei stelare U.S.S Baracuda. M-am urcat la bordul navei de pe statia orbitală McDonalds din Quadrantul Delta, unde Baracuda se afla de două zile pentru reparaţii minore. Am fost întâmpinat de locotenentul Skund, un dwarf din Epsilon Eridani, căruia ii place muzica hip-hop şi care are prostul obicei de a mă ciocăni în genunchi ori de câte ori vrea să imi spună ceva. Un obicei care nu ar fi atât de iritant dacă nu ar utiliza frecvent pentru semnalizare mini-barosul protocolar pe care este obligat in mod tradiţional să îl poarte tot timpul asupra sa. Aau!…”

“Ce vorbeşti acolo sus?”, imi zâmbeşte angelic de la nivelul şoldului sus pomenitul Skund.

“Îmi făceam raportul”, mă răstesc la el. I-aş mai fi spus că prefer să nu mă mai lovească în genunchi, dar sunt sigur că ar fi în stare să găsească alternative mai neplăcute la o altitudine relativ apropiată.

Capul său ras şi lustruit cu ceară reflectă cu fidelitate luminile din plafonul liftului, iar cercelul de dilitiu din urechea dreaptă îmi sugerează că ordinea şi disciplina nu sunt punctul forte al acestui echipaj. Liftul se opri brusc şi uşile se deschid jumătate la nivelul superior al punţii de comandă, jumătate la nivelul inferior al unui apartament în care nu pot să nu remarc o pereche de picioare suficient de lungi şi graţioase încât să nu încapă în întregime în câmpul meu vizual obstrucţionat de cadrul liftului. Prin partea de jos intră un val de muzică şi câteva baloane.

Pe puntea de comandă domnea un haos total: o mulţime de oameni, ghirlande, baloane, muzică asurzitoare, ce mai, o petrecere în toată regula.

“Ah, domnul Wurlitzer, te aşteptam cu nerăbdare”, mă salută căpitanul sucindu-şi gâtul pentru a mă vedea de după bustul generos al unei domnişoare cu pielea portocalie şi părul blond care i se cocoţase languros pe genunchi. “Serveşte un pahar de prrrl, o prăjitură, fă-te comod”, zise gesticulând ospitalier cu paharul. O cantitate semnificativă de lichid evadă în decolteul blondei care nu păru să se sinchisească prea mult, cantitatea de alcool din interior depăşind-o semnificativ pe cea din exterior. Am îndepărtat un platou cu prăjituri (dintre care unele păreau suspect de zglobii) de pe scaunul alăturat şi m-am aşezat.

“Cu ce ocazie petreceţi?”, nu m-am putut abţine să nu îl întreb.

“E ziua mea de naştere” îmi zâmbi afazat căpitanul, după care făcu o pauză pentru un sughiţ. “Distrează-te, lasă ancheta pe mâine. Cârpe diem!”

M-am uitat de jur împrejur. Locotenentul Skund dansa lasciv cu o făptură drăgălaşă ai cărei genunchi se îndoiau în direcţia opusă normalului. Restul ofiţerilor petreceau într-o fericire, de parcă nu erau pe aceeaşi navă pe care tocmai se petrecuseră trei morţi misterioase. Am recapitulat mental: şeful securităţii a comandat un tort de clătite de la replicatorul de alimente şi a aşteptat iniţializarea cu capul în containerul respectiv. Aparentă sinucidere. Am văzut fotografii ale rezultatului şi vă pot garanta că nu era deloc estetic. Unul dintre ingineri s-a prins în mod aparent accidental în motorul stardrive şi a sfârşit prin a fi înfăşurat de 12 ori în jurul nucleului de dilitiu, în ciuda presupusei lipse de elasticitate a corpului uman. O asistentă medicală s-a prăbuşit în puţul liftului şi s-a înecat într-o cantitate considerabilă de sirop de mure ajuns acolo pe căi necunoscute.

“Cine este persoana care locuieşte deasupra cabinei de comandă?’, îl întreb pe căpitan.

“Hehe”, râde el amuzat. “Numele ei este Nina Aricci şi a fost ataşat cultural al Federaţiei pe Rasputyn 3, unde s-a infectat cu un organism extraterestru”. Se apropie de mine şi îmi şopteşte confidenţial, efluviile bahice fiind la un pas de a mă băga în comă alcoolică: “E vorba de un lichen care trăieşte în simbioză cu pielea şi care la orice excitare nervoasă semnificativă a organismului înfloreşte”.

“Şi ce este atât de grav?” mă mir. “Hmmm… aspectul general este chiar plăcut. Mirosul de plăcuţe de frână arse este puţin deranjant însă. Tocmai de asta nici nu a fost invitată la petrecere.”

“Vă deranjează dacă ii pun câteva întrebări?” am întrebat, orice metodă de a evada din mijlocul petrecerii părându-mi-se perfect rezonabil. Întrebarea putea să fie la fel de bine retorică, căpitanul fiind sensibil defazat faţă de realitate. M-am strecurat către lift şi am urcat cu un etaj mai sus.

Nina Aricci se dovedi la fel de simpatică şi mlădioasă pe cât puteai bănui admirându-i doar picioarele: o roşcată superbă, cu ochii verzi şi curbe voluptoase.

“Bună. Sunt John Wurlitzer, investigator. Te deranjează dacă îţi pun câteva întrebări?”

“Deloc.” îmi zâmbi galeş Nina, aşezându-se provocator în fotoliu. Pielea i se coloră pentru câteva secunde in portocaliu şi un damf acru mă izbi aproape fizic. Mi-am mascat reacţiile tuşind astmatic câteva minute.

“Ai fost la bordul navei în perioada in care au avut loc asa zisele accidente în care au murit trei membri ai echipajului?”

“Da. S-ar putea spune chiar că i-am cunoscut foarte bine. Intim, chiar…”

Duhoarea devenea opresivă, iar pielea Ninei bătea în portocaliu aprins. Am început sâ mă întreb cât poate supravieţui cineva fără să respire.

“Deci ceea ce îmi spui de fapt este că toţi trei s-au sinucis din cauza ta.”

“Am nevoie de dragoste ca oricare altă femeie. Şi dacă tot vorbim de dragoste, trebuie să iţi mărturisesc că mă simt atrasă de tine.’

Conţinutul stomacului începu să mi se caţere pe esofag. M-am năpustit către uşa liftului, am apăsat pe butonul pentru deschiderea de urgenţă a uşii şi m-am aruncat în gol. Brusc, siropul de mure mi se părea o perspectivă mult mai plăcută decât continuare banalei mele existenţe.

În cădere, am trecut pe lângă locotenentul Skund, care urca agăţat de un mănunchi de baloane.

“Nu te supăra că te întreb, toată povestea asta este despre Star Trek?”, strigă el după mine.

“Nu, mai era şi o scurtă parte despre motociclişti şi fumători, dar se pare că va fi păstrată pentru numărul următor”. E greu să ridici din umeri în cădere liberă, dar am reuşit o destul de bună aproximare. Ce are a face logica cu Star Trek-ul? Sau cu intriga jocurilor?

Mmmm, mure…

, ,

RSS Feed

No comments yet.

Ai o parere?

«

»

Caută!

Copyright © ITinfo.ro
Home  |  Despre  |  Contact
Sugestii? contact at ITinfo punct ro