| Pe înțelesul tuturor

30 Decembrie 2013

Revelionul lui Moș Crăciun

santa-404_686732cSecţiunea Black View din XtremPC, numărul 61.

Pentru cei ce nu cunosc secţiunea respectivă, aş vrea să spun că toate faptele sunt fictive şi toate asemănările cu realitatea sunt pur întâmplătoare.


Din ciclul poveștilor așa-zis nemuritoare

Hai să nu ne mai ascundem după deget.

Moş Crăciun există. Pot să afirm asta cu certitudine pentru că eu sunt Moş Crăciun. Unul dintre cei mulţi. Nu-mi veniţi cu priviri din astea uimite. Credeaţi cumva că o singură persoană poate să împartă miliarde de cadouri într-o singură zi? Este imposibil. Asta dacă nu cumva credeţi în chestiile SF cu universul cuantic şi ubicuitatea atemporală. Cum adică “ce vreau să spun cu asta?”. Las’ că o să înţelegeţi voi când mai creşteţi. întrebaţi-i pe părinţi. Iar dacă răspund ceva de genul “Pe cine ai mai auzit înjurând aşa la noi în casă?” este cazul să vă mutaţi din Rahova. Sau din Ferentari.

Ideea de bază, în caz că nu aţi înţeles încă, este că nu există un singur Moş Crăciun. Suntem mai mulţi, fiecare specializat pe câte un domeniu de cadouri.

Cât de mulţi suntem se vede cu adevărat doar la petrecerea de Revelion a Moş Crăciunilor. Da, ce vă miraţi, avem şi noi dreptul la o petrecere după atâta muncă. Iar dacă găsiţi ceva de comentat, aduceţi-vă aminte că şi la anul e Crăciunul, şi dacă nu vreţi să primiţi un mouse cu bilă în loc de placa video Gigabyte dual chipset 6600, ar fi bine să vă abţineţi de la comentarii rău-voitoare.

Sunt uşor irascibil, evident. Probabil că v-aţi dat seama deja că sunt Moş Crăciunul specializat pe ramura IT&C. Este un segment mai nou apărut şi nu am atâta vechime pe cât au colegii mei.

Poziţia nu este foarte populară şi nici nu are foarte multe avantaje. Uitaţi-vă, de exemplu, la colegii mei Angelo, Alejandro şi Abdul, specializaţi pe parfumuri, haine şi bijuterii, ce ajutoare au: numai Crăciuniţe una şi una, cu fustiţe scurte sau decolteuri îmblănite care nu mai lasă loc imaginaţiei. Bine, în cazul lui Alejandro ele nu sunt decât de ochii lumii, pentru că este cu siguranţă gay. Anul trecut, după ce s-a ameţit cu cremă de whisky, mi-a pus nu foarte discret mâna pe fund. Şi nu sunt singurul căruia i s-a întâmplat asta.

Dar pe de altă parte, eu cu ce ajutoare mă pot lăuda? Şeful ucenicilor mei, Mieluţă Tropotel, este un pitic cu un tic nervos rămas în urma unui accident cu un om de zăpadă gonflabil, tic care îl face să holbeze din când în când un ochi în timp ce clipeşte ca un girofar din celălalt. Asta pe lângă faptul că începe să se bâlbâie groaznic atunci când este agitat. Ceea ce înseamnă mai tot timpul. La ce te poţi aştepta atunci când trebuie să asamblezi mii de sisteme în ajunul Crăciunului? Şi să le dai şi un 3D Mark la fiecare să vezi dacă funcţionează.

Şi când te gândeşti că din partea voastră primim numai reproşuri.

Imaginaţi-vă următoarea scenă: parchez sania pe un bloc, îmi dau drumul pe un cablu de reţea până într-un balcon, mă furişez în sufragerie şi încerc să aşez cadoul sub brad. Deodată, din beznă, aud o voce:

– E cu 128 de mega sau cu 256 de mega?

Evident, era vorba de o placă video.

Una dintre sutele pe care le aveam de împărţit în seara asta. Deh, e mai avantajos să cumperi en-gros. Mă întorc uşurel şi văd o zvârlugă de copil cocoţat pe dulap. Se uită în jos la mine şi cască alene.

– Tu n-ar trebui să dormi la ora asta? îi zic.

– Moşule, mă laşi? îmi zice puştiul. M-am uitat la filme pentru adulţi până acum din cauza ta. Îţi dai seama cât îmi afectează asta mintea mea preadolescentină?

Am vrut să îi spun că la vârsta lui mă uitam doar la Bălănel şi Miaunel şi singurele materiale erotice erau ambalajele de la ciorapii de damă Adesgo, dar mi-am dat seama că mi-aş fi pierdut timpul. Care ş-aşa era destul de limitat.

– Dar cam care este vina mea, mă rog? am zis, în schimb.

– Păi te câcâi o grămadă până vii şi în plus, am cerut o placă video cu 256 de mega, nu una cu 128. Dacă nu îmi dai una cu 256 de mega ţip. Şi încep să sparg chestii.

Nu ştiu acum cum sunteţi voi, dar eu unul nu răspund bine la ameninţări.

– Dacă ţipi, o să încep eu să sparg chestii şi prima pe listă este faţa ta. Ai de ales între o placă cu 128 de mega sau două luni de operaţii estetice ca să îţi extragă nasul din esofag. Ce zici?

După câteva clipe de indecizie, puştiul a început să plângă. Previzibil. I-am lăsat un flacon de fenobarbital şi o sticlă de vodcă Polar şi am plecat mai departe.

Am mai avut probleme cu un poliţist care m-a oprit să vadă dacă sutele de cutii cu Half-Life 2 pe care le aveam în sanie sunt originale. Aparent există un program antipiraterie iniţiat de companiile de jocuri, în cadrul căruia sunt antrenaţi poliţiştii români să descopere copiile ilegale de jocuri. Aparent nu au trecut de stadiul “aceasta este unitatea centrală în care se găseşte discul dur”. A fost de ajuns să îi arăt un mouse Logitech, să îi zic “Laser, frate!” şi dus a fost. Cu tot cu mouse. Îl ţinea la piept şi striga “My precioussss, my preciousssss!”. Ce ţi-e şi cu copii ăştia.

Oricum, doar nu vă aşteptaţi să vă aduc la toţi jocuri originale. Am şi eu un buget. Să fim serioşi.

Ca şi colegul meu de la animale vii şi animale de pluş cu care m-am întâlnit în noaptea de ajun în timp ce colecta diverse animale de pe străzi şi le vâra în sac pentru a le face cadou. Omul are de plătit pensie alimentară, nu putem să îi reproşăm improvizaţia. Dacă animalul pe care l-aţi primit de Crăciun seamănă cu cel din afişele de pe stâlpii din cartier, ciocu’ mic şi joc de glezne.

Oricum, nu zic că nu am şi eu micile mele avantaje, cum ar fi GPS, Internet mobil prin satelit direct pe sanie, ceas cu player mp3, dar sunt (destul de des) momente în care îmi doresc să fiu în locul colegului de la departamentul băuturi alcoolice, de exemplu. Bine, îmi doream, asta până l-a făcut kebab un motor de Boeing, în care a intrat în timp ce conducea sania în stare de ebrietate.

Mai bine îmi doresc să fiu în locul colegului de la departamentul cadouri perverse. Dar doar când duce cadouri la reprezentantele sexului feminin. Partea cealaltă poate să şi-o păstreze.

Nu, nu, serios acum, am şi eu, ca Moş Crăciun IT&C, satisfacţiile mele. Ca de exemplu, momentul în care i-am agăţat în brad actualului ministru de profil vestea că va trebui să ne părăsească. La revedere, domnule Nica. Nu vă pot spune decât că plecarea dumneavoastră este un cadou minunat pentru mulţi tineri. M-aţi scutit de un efort suplimentar.

Eh, dar trebuie să lăsăm nostalgiile deoparte. Se apropie miezul nopţii. 4, 3, 2, 1… La Mulţi Ani! Să sperăm ca anul acesta să ne fie mult mai bine din toate punctele de vedere.

, ,

RSS Feed

1 Comentariu - Revelionul lui Moș Crăciun

Tudor Ionel a scris pe 23 Ianuarie 2014 , 12:12

Ma bucur ca postezi blackviewurile astea, poate cineva ca mine le va redescoperi si isi va aminti de bunatatea de revista ce a fost xtrempc, sau ma rog, descoperi pentru prima oara. Tine-o tot asa!

Ai o parere?

«

»

Caută!

Copyright © ITinfo.ro
Home  |  Despre  |  Contact
Sugestii? contact at ITinfo punct ro