| Pe înțelesul tuturor

10 Iunie 2012

Purtătorii de lance

Secţiunea Black View din XtremPC, numărul 24.purtatorii de lance - black view


Astăzi am avut o zi plictisitoare la muncă. Regizorul de nivel mi-a alocat un rol mic, de boss mafiot. Aveam un frumos costum gri-petrol cu dunguliţe, o brăţară lată cât o curea, un pistol, o batistă cadrilată şi un dinte de aur. Arătam frumos, însă nu eram decât o marionetă ce răsfoia nişte dosare la un birou mizer din clădirea nu ştiu cărei corporaţii, în aşteptarea Eroului Principal din ziua respectivă. Era a treia zi din cele opt în care trebuia să port costumul. Mă zbătusem destul de mult să obţin acest contract, căci în industrie numele meu era pătat din cauza ultimului meu rol, când o zbârcisem cam rău.

Eram Jon Irenicus, personajul negativ într-un univers fantasic. Doctorii au numit-o “transfer de personalitate pe fond schizoid” însă eu ştiu că pur şi simplu mi-a plăcut. Aveam putere. Eram mai mult decât o simplă păpuşă acţionând în conformitate cu ceea ce dictează mişcarea sforilor. Eram liber în rolul meu. Am omorât 23 de Eroi Principali, până când au reuşit să mă oprească. După aceea, întuneric crud. Eram “acela”, cel ce făcuse ceea ce scria cu litere de foc în Manualul Marionetelor Ludice. Şaisprezece luni mai târziu, şomer, părăsit de nevastă şi copil, deja eram destul de disperat. Norocul meu a fost că m-am întâlnit cu Jarhvileto, care era regizor de nivel la o producţie nouă. Am stat de vorbă, am depănat amintiri, şi până la urmă l-am convins să îmi mai dea o şansă. Aceasta.

Eroul de azi însă se lasă aşteptat. Am timp suficient să îmi deprind o rutină la răsfoitul dosarelor. Primele două pagini, o privire circumspectă, trecut la sfârşitul dosarului, iar o privire circumspectă. Scriu ceva pe o foaie de lângă. Următorul dosar. Primele două pagini… hopa, am auzit o împuşcătură. În sfârşit. Cu toate acestea, cred că mai trebuie să mai aştept puţin. Până ia fiecare cameră pe rând, până încearcă toate uşile, până sparge toate cutiile pentru a colecta itemurile ascunse de cei de la Tehnic, până omoară pe toata lumea. Ehh. Viaţa mea este o aşteptare continuă. Nu trece mult şi zgomotul împuşcăturilor se înteţeşte, se apropie. Urletele victimelor, sunetul sângelui împrăştiat pe pereţi. Mă concentrez asupra dosarelor, însă îmi deschid haina ca să am acces mai uşor la armă. Paşi aproape, în faţa uşii. Se deschide, el este. Plin de sânge, cu ochii strălucind, un zâmbet strâmb şi o armă cam cât biroul meu în mâini, îmi compun o faţă speriată, îngrozită, terifiată, întind mâna înspre pistol şi sar într-o parte. Prima lui salvă îmi omoară biroul şi împrăştie dosarele pe pereţi. Îi trag cinci gloanţe în piept, însă doar se dă doi paşi în spate şi întoarce arma înspre mine. Mor artistic, cu un urlet gâtuit, plin de ură. Mda. Măcar s-a terminat repede.

În micul meu separeu de pe platoul nivelului mă spăl de sângele întins pe mine, pe haine. Mă pun la vechea masă de machiaj şi privesc în oglinda luminată. Sunt obosit. Banii sunt însă bani orice culoare or avea şi sunt totuşi mulţumit de ceea ce fac. Zâmbesc. Au fost şi momente cel puţin hilare. Cum a fost la Tresspasing de pildă. Una din producţiile alea care nu folosesc marionete, ci doar modele. Un bug nenorocit le-a stricat pe toate şi au fost nevoiţi să angajeze câteva zeci dintre noi. Ne-au îmbrăcat în costume de dinozauri şi ne-au pus să îl atacăm pe Erou. A fost distracţie. Dinozauri diformi, împiedicându-se de rădăcini, ce scoteau câte o înjurătură ciudat de umană când se loveau prea tare. Hehe.

Vă întrebaţi cum de oare m-am pricopsit cu o asemenea slujbă? Nu a fost greu. O perioadă mai neagră din punct de vedere financiar, un anunţ la mica publicitate şi m-am trezit că sunt pirat pe o navă intergalactică din nu ştiu ce galaxie. La început a fost frumos, regizorii de nivel văzându-mă că sunt nou mi-au dat roluri numai în tabăra Eroului. I-am purtat lancea prin vânt, crivăţ şi furtună. Am urlat comenzi la trupe pentru el. Am vânat împreună reactoare sovietice pe cerul Koreei. A plâns pe umărul meu când lucrurile nu mergeau bine. L-am vindecat când mi-o cerea. Aţi crede că am ajuns să îi iubesc. Nici pe departe. Eroii Principali sunt nişte egoişti. Se folosesc cu neruşinare de tine ca să îşi salveze pielea şi întotdeauna când, din cine ştie ce motiv, nu reuşeşti să îi ajuţi sau te rătăceşti pe drum ţi se adresează cu apelativul de inteligenţă “artificială”. Plus că în majoritatea timpului nici nu prea ştiu ce au de făcut şi trebuie să îi ajuţi, însă subtil să nu se prindă, căci iar se supără şi te acuză că îi “spionezi”.

Mă privesc iar în oglindă. Demachiantul întins pe faţa buhăită de dedesubt, ridurile căpătate în anii de aşteptare. O pată de sânge sub bărbie, rămasă ca prin minune. Sunt obosit.

Îmi amintesc contractul dinaintea celui cu Irenicus. Atunci s-a petrecut transformarea. Era un contract lung, de câteva luni. Aveam nişa mea perfectă, devenise a doua mea piele, îmi făcusem prieteni şi ne simţeam atât de bine încât ne deconectam foarte rar. Eram un fighter/mage. îmi plăcea ceea ce făceam şi eram apreciat de Eroii Principali, căci întotdeauna mă luau cu ei. Totul a mers perfect până la ACEL Erou. L-am simţit de la început. Era probabil prima oară pentru el şi nu ştia ce să facă. A strâns o mică echipă şi a pornit prin sălbăticie. Am mers fără să ne dea apă şi mâncare şi abia când unul dintre noi a picat jos a catadicsit să ne arunce câteva picături. Văzând că deşertul nu are capăt, s-a plictisit brusc şi ne-a pus să luptăm între noi, Am rămas ultimul, plin de răni. S-a uitat curios la mine. Apoi m-a omorât. Şi atunci când sângele meu s-a împrăştiat pe nisipul deşertului acela uitat de toată lumea, l-am urât. I-AM urât.

Privesc iar în oglindă. Timpul meu a trecut. Eram idealist la început, credeam în valoarea Eroilor. Acum, ştiu că singurul lucru care îi apropie de Eroi este numele. Din păcate, noi, purtătorii de lance, nu putem câştiga, căci este doar un joc. Însă eu vreau să termin. Nu e greu. Clădirea aceasta are 34 de etaje. Noapte bună.

, ,

RSS Feed

No comments yet.

Ai o parere?

«

»

Caută!

Copyright © ITinfo.ro
Home  |  Despre  |  Contact
Sugestii? contact at ITinfo punct ro