| Pe înțelesul tuturor

17 Decembrie 2012

Liniștea dinaintea furtunii

computer_lightningSecţiunea Black View din XtremPC, numărul 45.

Pentru cei ce nu cunosc secţiunea respectivă, aş vrea să spun că toate faptele sunt fictive şi toate asemănările cu realitatea sunt pur întâmplătoare.


Sau fulgerul nu lovește de două ori în același loc

Era o zi extraordinar de toridă. Căldura începuse să se răspândească harnică încă de dimineaţă când soarele ţâşnise în capul cerului entuziast ca un aruncător de flăcări cu combustibil nelimitat. La 8 seara, aerul colapsase deja şi nu se mai mişca deloc, făcând ca orice mişcare să pară un înot greoi printr-o moluscă umedă şi caldă, pleoştită peste Capitală.

Hercule, o potaie jumătate moartă (dacă era să te iei după mirosul care o învăluia)-jumătate crocodil (dacă era să te iei după dantură), suferea câineşte la poalele unui imobil vechi, care se tine bine pentru etatea lui. Dacă era să îşi dorească ceva, îşi dorea câţiva metri suplimentari de limbă ca să poată transpira mai eficient. În nici un caz nu-şi dorea să fie deranjat. Prin grilajul din spatele lui se iţi un pai însă, care se învârti puţin şi apoi se orientă către urechea câinelui, strecurându-se silenţios către canalul auditiv.

– Suflă, acu’! se auzi o voce înăbuşită de la demisol. La capătul celălalt al unui şirag de paie înfipte unul intr-altul, în camera întunecoasă de sub nivelul străzii, Stan Gherghe suflă din răsputeri. În următoarea secundă, Hercule schelălăi strident şi fugi drept între roţile unui camion de îngheţată, părăsind efectiv povestea noastră.

În garsoniera de la demisol, patru persoane răsuflară uşurate după scârţâitul de frâne. Stan Gherghe, pe care deja îl cunoaşteţi, îşi reumplu plămânii goliţi de aer. Emil Verdeş, strecurat lângă geam pentru a manevra şirul de paie, era instrumentul prin care fusese dus la îndeplinire planul machiavelic imaginat de Dan Movilă şi Ticu Maiorescu, ceilalţi doi locuitori ai camerei, care stăteau lăţiţi pe o saltea întinsă de-a curmezişul camerei strâmte.

– Mamă, aer, în sfârşit! oftă din rărunchi Dan.

– A naibii jivină cum şi-a găsit tocmai geamul nostru să îşi facă siesta, se miră tardiv Ticu.

– Ce siestă, intrase deja în putrefacţie, îl contrazise Emil, în timp ce ocolea măsuţa cu calculatorul. Se balansă apoi precar şi făcu un pas peste cei doi întinşi pe saltea încercând să ajungă la fotoliul de lângă uşă, dar rămase crăcănat.

– Nu-mi spune că te-a apucat sciatica, chicoti Stan.

– Nu, dar am găsit eclerul pe care îl căuta Dan, scrâşni din dinţi Emil.

– Da? Unde e? deveni acesta brusc interesat.

– La mine pe talpă! răcni Emil.

– Aha. Mişcă-te, că ne iei aerul, zâmbi Dan prefăcându-se indiferent.

Încruntat, Emil se trânti în fotoliu.

– Ai putea la un moment dat să mai faci şi tu ordine pe aici. Cine ştie ce mai găseşti sub tot haosul ăsta.

– Tricoul cu Metallica? chicoti Ticu, dar nimeni nu sesiză apropoul. Mai ales Dan, care asculta doar Modern Talking şi Adriano Celentano.

Cei patru erau adunaţi ca de obicei vineri seara pentru o vizionare de film pe calculator. În seara de faţă, filmul ales era “Darkness Falls”, un horror subţirel cu o creatură care ucidea doar la căderea întunericului. Fusese ales drept completare după Pitch Black, care era cam acelaşi lucru, doar cu mai multe creaturi şi Vin Diesel ca bonus.

– Emil, ucide becul ca să dea nătărăii ăştia drumul la film. Şi-aşa e o ciorbă lungă care nu sperie pe nimeni.

– Da, cine vorbeşte, rânji Ticu. Mai ţii minte când ai făcut stop cardiac la The Ring si a trebuit să iţi facem injecţie cu adrenalină?

– Da, mai ţin minte, zâmbi ameninţător Stan. Mai ţin minte cum adormisem si mi-aţi băgat un cub de gheaţă după gât. Şi când am început să urlu mi-aţi făcut o injecţie cu Xilină în picior de puteam apoi să sparg lemne cu el. Cred că ai văzut cam multe filme şi ţi s-a dus ţinerea de minte.

Tensiunea care plutea în aer fu sfâşiată de un tunet care se rostogoli greoi pe pista de bowling a cerului, făcând să vibreze totul în cameră. Uşa de la dulap, fără balamale şi lipită cu scoci se desprinse în slowmotion şi căzu peste degetele lui Emil, care abia sfârşise să îşi raşcheteze eclerul de pe talpă. Acesta strânse din dinţi apoi începu să înjure birjăreşte.

– Vine furtuna…, observă Dan ceea ce era evident. În momentul următor un trăznet lumină orbitor camera, în timp ce sunetul le făcu timpanele să vibreze dureros. Ploaia începu să curgă cu un ropot asurzitor.

– Închide naibii geamul că ne înecăm aici ca nişte şobolani, strigă Ticu.

– Mamă, cum plouă….Ce bine-mi pare că sunt la adăpost, zise Emil deschizând uşa şi urcând pe scări către curtea interioară.

– Vreau şi eu să văd cum plouă, zise Stan şi plecă după el. Dan închise geamul şi urmat de Ticu, urcă şi el pe scările întunecoase către curtea interioară. Afară cerul era atât de negru încât era practic noapte si din norii întunecaţi se revărsau şuvoaie de apă atât de dense încât părea ca si cum cineva ar fi plimbat foarte rapid o cortină lichidă înainte şi înapoi.

O mişcare în gangul care înlesnea accesul din stradă în curtea interioară îi atrase atenţia lui Dan, care îi trase una în umăr lui Emil, ca să îi atragă atenţia. Emil remarcă grupul de fete ude leoarcă ce se adăposteau în gang şi îi trase una peste umăr lui Ticu. Ticu le văzu şi el şi îi trase una peste umăr lui Stan, care se afla cel mai aproape de trepte şi, dezechilibrat, se duse la vale de-a rostogolul.

– Tricouri ude! şuieră Emil.

– Fă-le semn! Fă-le semn! îl înghionti Ticu.

Dan şi Emil începură să facă semne disperate de după uşa cu geam, în timp ce din subsolul întunecat, Stan gemea ceva de genul “Tricouri ude, vă omor dacă nu văd”. Ca un făcut, fetele văzură semnele şi o luară la fugă către uşă.

– Uite, aleargă…spuse Ticu visător, admirând atât de concentrat priveliştea încât se aburi geamul. Pentru o clipă, nubilele forme ude părură că aleargă cu încetinitorul, izbite apetisant de şuvoaiele de apă. Acţiunea se acceleră dezastruos în momentul în care băieţii realizară că fetele se grăbesc şi că uşa se deschide către interior, împinşi de uşă, ei făcură un pas în spate, blocându-i la unison calea lui Stan, care se prăbuşi pentru a doua oară pe scări.

– Tricouri uuuuuuuuuuu(BUf!)……..dee-ee, fu tot ce se auzi, finalul fiind pe fondul unei exhalaţii -dureroase.

***

Când se trezi, Stan era întins pe saltea cu capul în poala unei brunete zglobii pe nume Mirela. Camera devenise neîncăpătoare, încât toată lumea sprijinea sau se sprijinea de cineva. Ceea ce nu părea să deranjeze pe nimeni. Era semiîntuneric şi mirosea plăcut a ploaie şi haine ude. Afară continua să plouă torenţial.

– Stan, eşti treaz? Ce bine, apasă şi tu pe buton să continue filmul! zise Emil.

– Hihi, râse amuzată o blondină, am citit într-o revistă de calculatoare că pe timp de furtună calculatoarele ar trebui oprite, pentru că ar putea fi defectate de descărcările electrice.

– Da, sigur, chicoti Dan, care se gândea la altceva în timp ce citea printre rânduri mesajul “I’m a girl” de pe tricoul tipei.

Afară trăzni drept în stâlpul de iluminare publică, cu o lumină atât de puternică încât se văzu direct prin peretele de cărămidă, devenit brusc transparent. Curentul se scurse în reţeaua electrică, stingând lumina în case şi pe stradă pe o rază de 2 kilometri. O bună parte din curent intră în reţeaua internă a imobilului şi din aceasta o cantitate semnificativă se scurse în calculatorul lui Dan. Partea din spate a monitorului explodă instantaneu, iar partea din faţă se transformă în antracit şi crăpă inofensiv. Conţinutul carcasei se transformă în ghiveci de plastic topit şi circuite arse, iar din tastatură curentul îşi continuă drumul prin degetul de pe tasta Space al lui Stan şi sări rapid dintr-o persoană în alta până ce din ciorapii uzi ai lui Dan trecu în calorifer şi se pierdu definitiv în reţeaua de ţevi.

– Paaandeleeeeeeeeeee! răcni o voce răguşită, dar definitiv feminină la etajul de deasupra. Vezi că iar s-au ars siguranţele…

Îblack viewn camera de la demisol, o duzină de figuri trăznite se priviră tremurând aleator, compunând cu coafurile afro la minut o scenă perfectă din anji ’70.

– Să mă ţineţi la curent cu ce se întâmplă, zise Stan si leşină pentru a doua oară.

, ,

RSS Feed

No comments yet.

Ai o parere?

«

»

Caută!

Copyright © ITinfo.ro
Home  |  Despre  |  Contact
Sugestii? contact at ITinfo punct ro