| Pe înțelesul tuturor

23 Septembrie 2012

Lanţul slăbiciunilor

Secţiunea Black View din XtremPC, numărul 33.

Pentru cei ce nu cunosc secţiunea respectivă, aş vrea să spun că toate faptele sunt fictive şi toate asemănările cu realitatea sunt pur întâmplătoare.


Sau teleportarea în doi paşi şi un triplu salt mortal

Când doctorul Ping Koy Nam s-a trezit luni de dimineaţă, habar nu avea că o să schimbe destinul a o duzină de universuri paralele.

De fapt, nu avea habar de nimic, din moment ce noaptea trecută o petrecuse sărind dintr-un bar în altul, şi acum singurul lucru de care era conştient era o durere de cap atât de cruntă încât părea că durează de mii de ani şi nu are de gând să se oprească prea curând. Motivul pentru care se trezise înfruntând o mahmureală atroce era ţârâitul iritant al telefonului, care îi pătrunsese în creier cu iuţeala unui cui înroşit într-o bucată de unt, cu efecte cel puţin la fel de dezagreabile.

Savantul se răsuci pe o parte şi, datorită unei obsesii cu rădăcini adânci în copilărie pentru obiectele îmblănite, încercă să răspundă la pisică. După un eşec marcat de o muşcătură de nas, Ping Koy Nam reuşi să repereze telefonul îmbrăcat într-o blăniţă neagră mătăsoasă, diferenţindu-l prin faptul că era mai puţin moale şi clipea roşiatic în loc de verzui.

La capătul celălalt al firului era o asistentă care ţinea să îi reamintească cu toată tăria că astăzi era ziua în care trebuia să prezinte în direct fenomenul teleportării unui fascicul laser în faţa colegilor din întreaga lume şi a reprezentanţilor presei. Fiecare cuvânt percuta în capul doctorului ca o explozie de dinamită într-o vale dintre munţi, gata în orice clipă să pornească o avalanşă devastatoare de durere. Mormăi un răspuns afirmativ, închise telefonul şi îşi băgă capul sub pernă. Amintirile începeau să revină: după ani de experimente nereuşite, echipa condusă de el reuşise în sfârşit să pună bazele procesului de teleportare, translocând o rază de lumină dintr-o parte în cealaltă a camerei. Acesta fusese desigur şi motivul sărbătorii prelungite din noaptea precedentă.

Ping Koy Nam se răsuci către marginea patului, se ridică gemând şi încercă să se încalţe cu pisica. După un eşec marcat de mieunături disperate, savantul reîncercă experimentul cu un papuc îmbrăcat într-o blăniţă neagră mătăsoasă. Avu succes de data aceasta, însă cel de-al doilea era imposibil de găsit. Pisica îl privea deja cu o ură prost mascată din vârful dulapului, aşa că se duse şontâc-şontâc către baie într-un singur papuc. Gresia rece îi trimise repetat fascicule de durere îngheţată până în creier. Ridicând capacul îmbrăcat în blăniţă neagră mătăsoasă al bideului urină îndelung, apoi se spălă pe mâini, pe faţă şi în cele din urmă pe dinţi (folosind periuţa lui cu mâner îmbrăcat în blăniţă neagră mătăsoasă).

Se îmbrăcă rapid, mâncă pe fugă nişte sandvişuri vechi din frigider, îşi luă servieta îmbrăcată într-o blăniţă neagră mătăsoasă şi ieşi din casă. Deschise portiera maşinii sale albastre sport şi se aşeză în faţa volanului îmbrăcat în blăniţă neagră mătăsoasă. Se întinse să pornească radioul, dar în momentul în care roti butonul, se auzi un pleznet ca o coardă de elastic ce se destinde brusc. Universul se răsuci în sine însuşi. În momentul următor, un camion venind parcă de nicăieri lovi în plin maşina savantului, strivindu-l definitiv şi irevocabil. Pe şoferul camionului îl chema Gogu Piramidón.


Doctorul Pink Koy Nam cobori din dubiţa sa roşie şi înainte să închidă portiera întinse în faţa geamului un parasolar pentru a-şi proteja preţioasele scaune îmbrăcate în piele neagră şi volanul îmbrăcat în piele neagră. Ţinând în mâna dreaptă valiza sa îmbrăcată în piele neagră, se îndreptă spre laborator. Un zumzet îndepărtat îi atrase atenţia, dar îl uită rapid când auzi un zgomot ce semăna cu un prosop ud pleznind pielea neagră a unui fotoliu. Universul se răsuci în sine însuşi. Un avion se prăbuşi din cer asupra savantului, ucigându-l instantaneu. Pe pilotul avionului il chema Gogu Piramidón.


Doctorul Pinc Koy Lam intră în laborator. Flash-urile de la aparatele foto ale ziariştilor sclipiră orbitoare. Savantul zâmbi şi înclină condescent capul, apoi se îndreptă către maşinăria de dimensiuni apreciabile din capătul laboratorului.

– Dragi colegi, stimaţi jurnalişti, ne-am adunat aici pentru a….

Fu întrerupt de un zgomot amintind de o pânză ce plezneşte in bătaia vântului. în momentul următor, sau poate simultan, un membru al corpului de pază şi protecţie scoase un pistol şi îl împuşcă pe Pine Koy Lam în mijlocul frunţii. Numele asasinului era Gogu Piramidón.


– Când voi apăsa pe acest comutator, raza va fi distrusă prin comprimare cuantică şi va reapărea intactă un metru şi jumătate mai încolo, prin acest orificiu, descrise procedeul de teleportare doctorul Ping Koy Lam evitând să folosească prea mulţi termeni tehnici.

Apoi, trăgând aer în piept, aşteptă trei secunde pentru efect, apoi apăsă pe comutator. Se auzi un zgomot asemănător cu cel pe care îl scoate o halcă de carne lovind umed faianţa de pe tejgheaua măcelarului. Raza dispăru şi simultan apăru prin orificiul menţionat. Savantul zâmbi. Experimentul fusese încununat de succes. Urmară ropote de aplauze.
Nici savantul şi nici ceilalţi oameni de ştiinţă nu ştiau că în drumul ei aparent foarte scurt, raza laser scurticuitase milenii şi mii de kilometri prin continuum-ul spaţiu timp. Iată povestea ei.


Un asteroid ce îşi urma liniştit drumul lui prin spaţiul cosmic fu traversat de raza laser şi deviat cu zece centimetri impulsul tahionic ce îi urmă. Trei sute de ani mai târziu, cei zece centimetri deveniseră o mie de kilometri, în continuare insignifianţi la scară universală, dar suficienţi pentru ca asteroidul să lovească razant Pământul şi să provoace extincţia dinozaurilor. Câteva zeci de mii de ani mai târziu, modulul protoplasmic de transfocare sincronă a dihidrogenatului de oxigen al unei nave spaţiale a imperiului Asura, aflată în misiune de explorare în acest cuadrant fu defectată de aceeaşi rază laser rătăcitoare. Nava se prăbuşi pe pământ şi singurul supravieţuitor, un contabil, se apucă de teraformare cu ajutorul băncii de gene, foarte puţin deteriorate (Genetical Operations Device, versiunea 1.0)

Câteva mii de ani mai târziu, într-un birou banal, dintr-o filială banală a Microsoft, un angajat oarecare, să-i spunem John, descoperi un bug în Internet Explorer. Pentru că serverul de mail nu funcţiona, dădu un telefon la aripa “Programare”. Secretara îl puse să aştepte. John scrâşni din dinţi, dar apoi se relaxă brusc şi definitv, pentru că o rază laser îi intră prin ochiul stâng şi îi ieşi prin ceafă, fără să lase nici o urmă în afara unui embolism cerebral letal. Din receptorul telefonului continuă să se audă muzica pentru regimul de aşteptare: “We have all the time in the world” – Louis Armstrong.

Zece ani mai târziu, din cauza unei erori de Internet Explorer, Sile Piramidón, elev în clasa a 11-a (pentru a doua oară), nu reuşi să îi trimită un e-mail Cocuţei Surtuc, o fată căreia îi plăcea muzica hip-hop, pizza şi cartofii prăjiţi, şi care postase poza unei prietene cu datele proprii pentru a-şi găsi un prieten pe Internet. În consecinţă, Gogu Piramidón nu se mai născu niciodată.

Obosit după evenimentul la care luase parte, doctorul Ping Koy Lam cobori de pe motocicleta lui neagră şi se îndreptă către uşa casei. Din tufiş sări un individ cu o cagulă pe faţă, care îl bătu măr, după care îl înjură în italiană. Numele huliganului era Pietro Vitelli, un taximetrist din New Jersey supărat că Italia luase bătaie de la Coreea. Universul, care intrase puţin în panică, se relaxă. Gogu Piramidón însă pândeşte în continuare, undeva, cândva…

, ,

RSS Feed

No comments yet.

Ai o parere?

«

»

Caută!

Copyright © ITinfo.ro
Home  |  Despre  |  Contact
Sugestii? contact at ITinfo punct ro