| Pe înțelesul tuturor

13 August 2012

G.I.C.A. o lume mai bună pentru copii

Secţiunea Black View din XtremPC, numărul 28.

Pentru cei ce nu cunosc secţiunea respectivă, aş vrea să spun că toate faptele sunt ficţiune şi toate asemănările cu realitatea sunt pur întamplătoare.


•    Pe 17 decembrie 2001, într-o statistică prezentată de organizaţia ChildrenNow pe site-ul cu acelaşi nume se sublinia discriminarea prezentă în jocuri: marea majoritate a eroilor sunt bărbaţi de culoare albă, iar femeile reprezintă doar 16% din numărul eroilor. Chiar şi când sunt prezente, femeile au rol de NPC sau de personaje secundare. Peste 80% din femeile afro-americane sunt prezentate ca victime ale violenţei şi nu există femei de rasă hispanică. Acelaşi studiu releva că peste 89% din jocuri aveau caracter violent, în jumătate dintre cazuri violenţa răsfrângându-se asupra personajelor.

•    Pe 20 decembrie 2001, guvernul Statelor Unite se autosesizează şi formează Grupul Intern de Cenzură Activă (GICA) destinat să filtreze conţinutul materialelor cu caracter distractiv care ajung la copii.

. în perioada sărbătorilor, toate jocurile cu tentă violentă, vag sexuală sau discriminatorie sunt retrase de pe piaţă.

•    Pe 25 decembrie, jocul Harry Potter este declarat ilegal, pentru că încurajează practicile vrăjitoreşti în rândul tinerilor. Vânzările se dublează.

•    Pe 9 ianuarie, Bill Gates este arestat pentru că ţine un discurs la televiziune deghizat în Harry Potter.

•    Dupa 10 ianuarie, GICA devine Grupul Internaţional de Cenzură Activă şi acţiunile sale se extind în toate domeniile şi în întreaga lume.

Dacă cineva mă întreabă de ce lucrez la GICA, zâmbesc, fac o pauză şi apoi le spun că “vreau să ajut la crearea unei lumi mai bune pentru copii”. Fraza are un gust fad de gumă mestecată prea mult dar oamenii mă cred oricum. Sunt un tip comun, blajin, cu ochi mocirloşi în spatele ochelarilor cu ramă de baga şi un început de chelie. Ce a; putea să vreau altceva?

Adevărul este că îmi place ceea ce fac pentru că îmi dă un sentiment de putere. Întotdeauna i-am urât pe puştii care îşi petreceau timpul în internet cafe-ul meu preferat răcnind invective şi discutând probleme ezoterice ca avantajele lui 4-6 asupra lui 4-5. Aveau tendinţa să tacă atunci când mă uitam urât la ei, dar apoi urmau şoaptele “boşoroglamersuxorrocketjumponhisheadbanghes-dead”. Nu şi de când sunt agent GICA. Le este teamă de costumul roşu cu buline.

Pentru că pun pasiune în ceea ce fac, am cele mai bune rezultate. De aceea mi s-a dat sarcina de a antrena un nou recrut GICA.

În timp ce îl aştept să vină, mă uit la televizor. Pe Cartoon Network are loc un meci de baschet la care participă copii de culoare în scaune cu rotile. Majoritatea desenelor animate au fost scoase din program pentru că erau prea violente. Nu a mai rămas decât “Sheep in the Big City”, pe care oricum nu îl înţelege nimeni.

Îmi dau seama după mirosul infect care o precedă că pisica electronică NeCoRo a intrat în sufragerie. Creată de japonezi după modelul AIBO, dar dotată cu blană semi-naturală, pisica te căuta prin casă, venea să se frece de tine şi în cele din urmă îţi sărea în braţe unde se culca şi torcea. Cel puţin teoretic era un cadou excelent pentru copii. GICA a decis totuşi să o testeze preventiv şi un exemplar mi-a fost repartizat mie. Închipuiţi-vă o seară liniştită de vineri. Vă uitaţi la un meci de fotbal cu o bere în mână, relaxaţi, fără nici o problemă. Brusc din întuneric o creatură îmblănită vă sare pe piept. Imaginaţi-vă consecinţele. Jerbe de bere se împrăştie în toată camera. Pisica începe să miroasă a covor ud şi dansează break-dance scoţând fum pe la încheieturi. Dezastru.

După eveniment pisica a căpătat tendinţa stranie de a face salturi involuntare în cele mai nepotrivite momente. Acum o vedeai pe canapea, în momentul următor este în coltul opus al camerei izbindu-se sistematic cu capul de perete. În plus, mirosul de covor ud s-a intensificat în timp devenind parcă un înveliş solid după care putea fi detectată fără urmă de eroare. Am încercat să o prind la un moment dat, însă atitudinea i se agrava în apropierea mea şi după ce am încasat o serie de salturi semi-letale în cap, piept şi alte locuri sensibile am decis că e mai sănătos să mă feresc de ea şi să aştept să i se termine bateriile. Era surprinzător de periculoasă pentru o jucărie aşa că mi-am notat mental să le trimit o mustrare aprigă fabricanţilor. Despre aprobarea vânzării ei nici nu se punea problema.

Pe partenerul meu îl cheamă Jim şi este un tânăr de vreo 25 de ani, abia ieşit de pe băncile facultăţii. Mai are încă unele reticenţe şi nu ştie să acţioneze cu severitate, lucru de care urmează să ne ocupăm astăzi. Am oprit maşina în faţa magazinului “Games World”. Era un loc pe care îl pândeam de ceva vreme şi unde aveam certitudinea că urma să găsim ceva în neregulă.

Tipul din spatele tejghelei avea figura stresată a unui om care se străduie din răsputeri să nu strănute. Fireşte, faptul că mesteca non-stop gumă nu ajută de nici un fel impresiei pe care o face, reuşind să imite perfect un buldog care încearcă fără succes să îşi înghită limba. Cuprind într-o privire rafturile magazinului: 101 Dalmaţieni, Lego Island, Nu te supăra frate, Zoo Tycoon, versiunea educativă de Sims şi alte jocuri interesante pentru copii. Totul părea în regulă.

–    Salut! îi zâmbesc vânzătorului. Cum ţi se pare Duke Nukem Forever?

–    E mişto, tataie! clemfăie el fericit. Nu pare impresionat de costumul roşu cu buline.

Ceva nu era în regulă. După ce GICA se implicase în procesul de creaţie, Duke Nukem Forever a devenit povestea unui homosexual de culoare care trebuia să salveze întreaga populaţie hispanică de ameninţarea discriminării rasiale purtând interesante discuţii etice cu cei care susţin supremaţia rasei albe. Până şi eu simţeam o vagă senzaţie de greaţă când vedeam coperta jocului, care venea gratuit cu un mic ghid al bunelor maniere.

Clopoţelul de la intrare sună şi în magazin intră un puştan cu părul vâlvoi care îl salută dezinvolt pe vânzător:

–    Salut, şefu! Am venit cu marfă!

Vânzătorul se face violet la faţă, în timp ce Jim îl înhaţă pe adolescent şi îl percheziţionează rapid. Rezultatul: două exemplare din Max Payne, un Unreal Tournament şi trei Blade of Darkness.

I le arăt acuzator vânzătorului:

–    Jocuri de contrabandă?

Vrea probabil să răspundă că nu îl cunoaşte pe puşti, însă se îneacă cu guma şi tuşeşte apocaliptic. Jim sare tejgheaua să îl ajute, moment în care puştiul o zbugheşte pe uşă afară. Nu mă preocupă foarte mult evadarea lui. Oricum vânzătorul ne va spune tot ce ştie. Asta dacă nu moare sufocat. Între timp, preocuparea mea este de a ciocăni atent peretele din fundul magazinului. Intuiţia îmi spune că jocurile de contrabandă sunt doar vârful iceberg-ului. Surâd mulţumit când căutările îmi sunt încununate de succes. Peretele sună a gol. O rundă suplimentară de căutări îmi relevă secretul camerei ascunse: un buton strecurat în spatele unui poster cu Duke Nukem Forever. Apăs butonul şi peretele alunecă în lături.

Un miros de sală de aşteptare clasa a doua mă izbeşte ca un zid impenetrabil. Clipind orbiţi de lumina ce inundă brusc cămăruţa, şase adolescenţi stau scu fundaţi în scaune cu mâinile pe tastaturi. Cu cearcăne, nemâncaţi de zile întregi, cei şase se adunaseră în secret sub oblăduirea vânzătorului pentru a comite o crimă inimaginabilă. Pe ecranele lor rula CounterStrike.

, ,

RSS Feed

No comments yet.

Ai o parere?

«

»

Caută!

Copyright © ITinfo.ro
Home  |  Despre  |  Contact
Sugestii? contact at ITinfo punct ro