| Pe înțelesul tuturor

15 Octombrie 2012

Educaţia IT la români

Secţiunea Black View din XtremPC, numărul 36.

Pentru cei ce nu cunosc secţiunea respectivă, aş vrea să spun că toate faptele sunt fictive şi toate asemănările cu realitatea sunt pur întâmplătoare.


Sau cine ştie cunoaşte

Un magazin important din Bucureşti. La parter, alături de CD-uri, DVD-uri şi alte astfel de mărunţişuri, se găseşte un raion cu jocuri originale. Mă apropii să arunc o privire şi absolut întâmplător, surprind următoarea conversaţie.

Ea, o doamnă între două vârste, plinuţă, cu coc, întoarce de pe o parte pe alta un joc suficient de rapid încât să nu apuc să văd despre ce titlu e vorba, şi îl întreabă timid pe vânzător:

–    Ăsta merge pe calculatorul meu? Vânzătorul, întrerupt din lecturarea revistei de cultură generală România Mare, ridică privirea şi îi răspunde doct:

–    Depinde, doamnă. Ce calculator aveţi?

Doamna ezită. Mă gândesc că poate ii e ruşine cu sistemul ei învechit.

–    Unul destul de bun, zice. Are două hard disk-uri.

–    “C” şi “D”, adaugă după o pauză de efect.

Mă surprind zâmbind. Vânzătorul pare însă să aibă răbdare.

–    Nu contează hard disk-urile, doamnă, o lămureşte. Procesorul contează.

–    Ahaa… se luminează doamna. Ce e ăla procesor?

M-am înecat cu guma de mestecat. Vânzătorul îmi agravează situaţia când răspunde:

–    Procesorul este ansamblul compus din placa de bază şi memorie.

Aceste situaţii au fost, sunt şi vor fi adevărate. Există oameni care cred că tăviţa CD-ROM-ului este suport pentru ceaşca de cafea. Există oameni care cred că pot să transfere Internetul pe calculatorul personal. Există oameni care confundă unitatea centrală cu monitorul. Există. Pe cuvânt. Personal am încetat de mult să mai fiu sceptic în privinţa asta.

Însă din moment ce mi se întâmplă destul de rar să întâlnesc astfel de persoane, am senzaţia că sunt foarte puţini. O prejudecată greşită. Sunt peste tot în jurul nostru. Ne înconjoară. Nu înţeleg, dar îşi dau cu părerea. Se bagă în seamă. Genul de oameni care atunci când te aud că te plângi de performanţa în jocuri spun “S-ar putea să fie de la sursă. Ştiu eu pe cineva care…”. “E natural”, veţi spune. “Doar nu crezi că e necesar să ştii cum funcţionează metroul ca să mergi cu el, sau ce microprocesor are un cuptor cu microunde pentru a-ţi încălzi o pizza”. Adevărat. Însă computerele ne-au invadat viaţa mai ceva ca metroul şi cuptoarele cu microunde. De fapt, în viitorul nu foarte îndepărtat, vom avea metrou condus prin computer şi cuptoare cu microunde conectate la Internet. Aşa că iertaţi-mi impertinenţa, însă am pretenţia ca atunci când vreţi sau aveţi nevoie să utilizaţi un computer, indiferent de scop, să ştiţi despre ce e vorba. Lipsa cunoştinţelor din domeniul calculatoarelor este o formă de analfabetism în societatea informatizată în care trăim cu toţii.

Mai am un exemplu de “băiat de cartier” care şi-a luat calculator şi apoi a învăţat de la un prieten să îl folosească. Ca un papagal, pornea PC-ul, naviga după memorie până la singurul joc instalat. Virtual Pool 2 şi se juca. Într-o bună zi, când mama lui a şters praful de pe calculator, a apăsat din greşeală comutatorul închis/deschis al monitorului. Băiatul de cartier a venit, a pornit calculatorul şi când a văzut că nu apare nimic pe ecran, a decis că aparatura s-a stricat şi nu l-a mai utilizat două săptămâni, după care l-a mutat sub birou. Caz real. Poveşti adevărate. Bineînţeles că nimeni nu se naşte înţelept, însă în momentul în care ai dat bani pe un sistem sau ţi-ai bătut părinţii la cap să îţi ia unul, ai putea avea măcar decenţa să înveţi să îl foloseşti, dacă nu din curiozitate personală, măcar ca să nu ajungi de râsul lumii.

Ca întotdeauna însă există şi extrema cealaltă: cei care îşi ascund ignoranţa în spatele unui limbaj cifrat care le dă un fals sentiment de superioritate sau de apartenenţă la un grup elitist. De exemplu puştii care discută în autobuz în aşa fel încât să îi audă toată lumea.

–    Mamă, ai văzut ce au campat ăia astăzi? Şi la ce le-a folosit când ne-am dus peste ei numai cu patru unu şi i-am făcut muci în be doi. Nişte leimări de trei lei.

–    Da, mă, şi noi am avut şi lag şi pachet los, pot să zică ei ce-or vrea. Oau! Uită-te, bă, pe geam la ce carcasă are aia. Asl pls, beibi! Îmi vând Geforsul şi mergem în discotecă diseară, pupa-te-aş pe procesor.

–    Nu mai bate in geam, handicapatule, că ne daunloadează ăştia la prima!

–    Taci. fraiere, că oricum coborâm la prima, ia-o înspre uşă şi las-o pe mamaie să stea jos, că e obosită. Hai, bagă strafe, dabăl jamp, calcă pe ei, că rămânem în autobuz.

Şi duşi au fost. Sii iu leităr, aligheităr.

Mie nu îmi rămâne decât să sper că atât cei ce citesc aceste cuvinte se află undeva departe de aceste categorii. Salutăm extremele, dar sunt dedicaţi celorlalţi. Oamenilor normali. Nu?

, ,

RSS Feed

3 Comentarii - Educaţia IT la români

Lady Shoes a scris pe 15 Octombrie 2012 , 18:00

Nu mă mai miră că d.na nu ştia ce este acela un procesor. Câţti sunt cei care nu ştiu, dar femeia îşi cumpăra jocuri. Bravoo. In loc să facă o prajiturică pentru nepoţei, vroia să se joace. :))

dojo a scris pe 15 Octombrie 2012 , 18:59

Am ras ca proasta, cand am vazut poza cu CD-ROM-ul pe post de farfurioara 😀

Eu tind sa intru in extrema celui care are pretentia ca si altii sa inteleaga una-alta, din fericire sunt destul de ‘batrana’ incat nu sa vorbesc ca pustii aia din autobuz :)

LaurentiuR a scris pe 15 Octombrie 2012 , 20:36

Si stii ce e mai grav!?? Paradoxal, genul acesta de oameni dezinteresati de anumite aspecte ale vietii ..au mult mai mult succes decat cei care isi dau silinta.

“In lumea asta prost facuta, rahatii scriu in loc sa puta,iar scriitori adevarati, sunt dati afara de rahati”

Eu cunosc pe unul care nu stia acum 2 ani sa umble pe calculator iar acum este Dj =)))) Asa ceva … bine nu ca dj-ul e ceva bun..

In concluzie sa nu te mire, fiindca astia sunt viitorul de maine

Ai o parere?

«

»

Caută!

Copyright © ITinfo.ro
Home  |  Despre  |  Contact
Sugestii? contact at ITinfo punct ro